Traditii

Traditii si Obiceiuri in Marginime


Calendarul ortodox, respectat cu evlavie mai ales la sate, capata de-a lungul timpului un plus de bogatie spirituala, pe masura ce fiecare sarbatoare este incarcata cu noi valente simbolice transpuse în obiceiuri. Modul de percepţie a sacrului, specific fiecarei comunitati, tradus în gesturi ritualice proprii, naste obiceiurile care devin traditionale, se perpetueaza anual imbogatind mereu zestrea culturii populare.

Din punct de vedere al traditiilor locale, aproape fiecare sat din Marginime are un obicei specific, mai ales de marile sarbatori crestine, care-l diferentiaza de celelalte, ii confera unicitatea în cadrul zestrei comune a acestei zone atat de deosebite, unde, de-a lungul a secole de ocupatie straina, romanii si-au pastrat identitatea exprimata si prin acesta forma de manifestare, mai puţin ostentativa in ochii autoritatilor. Indiferent de motivatia initiala, orice obicei considerat bun, util, care a fost conservat, perpetuat si a ajuns să fie investit cu rangul de traditional, reprezinta o noua nestemata in comoara spirituala a neamului.

Obicei din mai multe sate din Marginime : „Mironositele”

Mironosiţele din Galeş 1894, după Anuarul Arhivei de Folclor, IV, 1937

Mironosiţele din Galeş 1894, după Anuarul Arhivei de Folclor, IV, 1937

„Mironosiţele” este un obicei traditional de Pasti, specific unor sate din Marginime, a carui geneza se situeaza, conform documentelor, la mijlocul secolului al XIX-lea, avand continuitate pana in prezent. Insa in prezent se mai practica doar la Rod.

Este vorba despre o drama religioasa, ce izvoraste din misterele populare din Evul Mediu crestin. Subiectul il constituie legenda biblică a Mironositelor care, venind sa unga cu mir trupul lui Iisus, gasesc mormantul gol, dar ele sunt primele carora le este relevata Invierea Acestuia.

Actorii sunt copii intre sapte si doisprezece ani, puri, conditie care tine de reguli ancestrale respectate si perpetuate de traditii. Puritatea este necesara pentru a nu contraveni unor principii religioase, deoarece copiii incarneaza personaje sfinte. Actiunea lor, efectuata conform normelor, este acceptata de biserica si completeaza in maniera specific populara, ritualul religios al Sarbatorii.

Spatiul si timpul au sacralitatea lor : „Mironositele” se desfasoara in biserica, in Noaptea Invierii, imediat după slujba.

Cu cateva saptamani inaintea Pastilor, copiii considerati potriviti ca varsta, aflati la pubertate, curati – se inteleg sa se adune la casa unuia din ei care a pregatit textul. Isi impart rolurile si fac repetitii. In acelasi timp cauta sa-si confectioneze sau isi procura costumele, adaptandu-le. Acestea sunt simple : fetitele, dacă au costum popular, isi pun o carpa mare pe cap, in care se invelesc ca intr-o pelerina sau isi iau o fusta alba lunga si o haina ca o pelerina neagra deasupra. Ideea de indoliere este evidenta.

Mironosiţele din Rod 2010, foto din arhiva C.N.M.Astra-Sibiu

Mironosiţele din Rod 2010, foto din arhiva C.N.M.Astra-Sibiu

Baietii folosesc de obicei decoruri de la hainele de “Crai”, eventual isi adapteaza acoperamantul capului sa se potriveasca personajului interpretat : Ingerul, Sutasul, Iisus. In fotografia menţionata, din 1894, imbracamintea, tot simpla si de inspiraţie populara, era special confectionata pentru fiecare. Fetele aveau pe cap, peste carpa, un aranjament de carton care imita o aoreolă pe care la mijloc era scris numele personajului interpretat. Baietii aveau vestimentatie si acoperaminte de cap care sugerau clar identitatea fiecărui personaj, Ingerul avand chiar aripi din carton alb. Se mentioneaza in textul articolului ca exista o diferentiere in culorile folosite de personajele feminine, care permitea un alt mod de identificare : Maria avea carpa neagra, Magdalena – cafenie, Ioana – roz, Suzana – vanata, Salomia – verde. In prezent, la Rod, toate copilele au carpe negre, fara aureole.

Copiii purtau o “racliţă”, care avea forma unui sicriu in miniatura. In prezent copiii din Rod au o cutie de carton, invelita intr-o panza alba, cu o cruce neagra desenata pe capac.

In biserica din Rod, in fata altarului, copiii se aseaza in cerc, in jurul uneia din fete care poarta “răcliţa” si isi interpreteaza rolurile, dupa care se duc afara si asteapta la usa bisericii, oamenii care ies de la slujba si le daruiesc bani.