Portul Popular

Vestimentaţia nu este altceva decât proiecţia exterioară a tot ceea ce simte, gândeşte şi trăieşte omul, atât ca individ cât şi ca membru al unei colectivităţi.

În trăsăturile sale generale costumul popular românesc este acelaşi. Deosebirile care apar de la o zonă la alta, uneori de la un sat la altul, sunt rezultatul unor particularităţi legate de croi, cromatică, decor, ornamentică, terminologie, consecinţe ale unui întreg complex de relaţii geografice, istorice, etnice, sociale, administrative, economice şi estetice, la care se adaugă influenţele care acced dinspre contactul cu naţiunile conlocuitoare, centrele orăşeneşti şi industriale, precum şi propria opinie despre frumos cum ne place. Portul specific zonei Sibiului oferă, în acest sens, o imagine cu totul deosebită, trăsăturile, deşi comune, conturează câteva tipuri distincte, definite în literatura de specialitate ca mărginean, hârtibăcean, avrigean, de pe Târnave şi de pe Valea Secaşului, dar a căror varietate, este abia sesizabilă astăzi, ca urmarea a extinderii costumului mărginean în zonă, dar şi în alte regiuni aflate de o parte şi de alta a Carpaţilor.

Individualităţile se înscriu în cadrul unui ansamblu unitar, caracterizat prin prezenţa principalelor piese de îmbrăcăminte (velitoare, cârpă, iie, cătrinţe, brâu, pieptar – la femei; căciulă din lână de oaie, pălărie din postav, cămaşa, cioareci, chimir, pieptar – la bărbaţi) în toate subzonele etnografice amintite mai sus.

În ansamblul general al costumului popular românesc, Mărginimea Sibiului ocupă un loc aparte datorită notei sale de eleganţă, sobrietate şi simplitate, motiv pentru care la începutul al secolului al XX–lea, intelectualitatea românească din Ardeal l-a adoptat ca şi emblemă naţională.