Padurari

PadurariDatorita bogatiei padurilor montane, paduraritul a constituit una din ocupatiile traditionale principale in satele marginene.  Acest sistem ocupational a imbracat o multime de activitati : paduraritul propriu-zis, lemnaritul, plutaritul, jogaritul si carausitul forestier.

In baza diplomelor andreene de la 1224, padurile din Muntii Sibiu puteau fi folosite atat de romani cat si de sasi.

Principalele specii de arbori exploatate pentru lemn erau bradul si fagul.

Pana in sec. al XIX-lea, paduraritul constituia o ocupatie efectuata curent de catre toti marginenii : fiecare familie isi procura toamna lemne de foc, iar primavara lemne de lucru.

Din prima jumatate a sec. al XIX-lea, a inceput un padurarit sistematic : marginenilor li s-au alaturat sasi si muncitori straini, precum italieni. De aceea, s-au construit mai multe fierastraie de apa, numitejoagare : in 1875, numai pe teritoriul comunei Rasinari erau 11 joagare, iar pe teritoriul comunei Orlat se numarau nu mai putin de 26 joagare.Padurari_1

Cele mai bogate comune in ceea ce priveste padurile erau Gura Raului, Orlat, Sadu si Jina.

La Sadu s-au infiintat in 1900 doua societati forestiere cu capital strain, cu sediul la Talmaciu.

Principalul produs al padurii era lemnul de lucru – pentru constructii si pentru utilizari industriale sau mestesugaresti – urmat de lemnul de foc.

Rasinaritul a fost de asemenea o activitate foarte apreciata de margineni, in mod special la Rasinari, pentru ca procura un castig insemnat : rasina brazilor se fierbea in vase mari si era adusa in teocuri de scorta de brad la Sibiu, unde fabricantii de sapun, firnis, terebenitina si vopsele o achizitionau in mari cantitati.

Principalele unelte si mijloace de transport traditionale

Dulgheri Pe timpul iernii, Mărgineni scoteau buştenii din pădure cu ruda (numită hurişte la Gura Râului, cătargă la Tălmăcel sau cocârlă la Fântânele).Pentru taiatul brazilor, se folosea securea (toporul) din oţel, bine ascutita, ingusta si mica.  Coada de 70 cm., impreuna cu latimea partii metalice, servea si ca unitate de masura (un metru).

La manevrarea bustenilor, se folosea tapina (o cange de otel fixata intr-o coada de lemn),  scula introdusa de forestierii italieni in in sec. al XIX-lea.

Cu tapina, se aduceau bustenii pana la locul de boi (adunatul la cale).  Apoi, trunchiurile groase erau trase cu tinjala prinsa de jugul boilor pana in afara padurii, la locul de car. Acolo, astepta carul de lemne, numit si carul de padure, cu structura lunga si foarte rezistenta, caracterizata prin rotile dinainte mai mici decat cele din spate.

In timpul iernii, marginenii scoteau bustenii din padure cu ruda (numita huristea la Gura Raului,catarga la Talmacel sau cocirla la Fantanele).