Opincari

Opincari

In Mărginimea Sibiului opincăritul s-a practicat ca meşteşug de către mărgineni. Confecţionatul opincilor şi valorificarea lor pe piaţă a luat avânt mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când opincarii mărgineni îşi desfăceau marfa numai în satele vecine şi în unele târguri de ţară.

Pentru a scăpa de concurenţa opincarilor mărgineni, breslaşii sibieni se folosesc de o ordonanţă prin care se oprea portul opincilor cu păr, silindu-i astfel pe negustorii ambulanţi sălişteni să-şi vândă marfa la preţuri foarte mici şi să se retragă de pe piaţă.

În regiunea Sibiului există o variantă de opincă păstorească – cu gurguiul într-o parte – la care se observă creşterea uşoară a colţului exterior de la partea anterioară, care ajută la indicarea dacă opinca este pentru piciorul drept sau stâng.

După toate probabilităţile, opinca păstorească a apărut în comunitatea păstorilor mărgineni. Ea s-a extins apoi spre Făgăraş, Sebeş, Alba, Turda, Cluj, Năsăud etc.

Această variantă a fost numită ungurenească deoarece a fost folosită în sudul Carpaţilor, în principiu, numai de către păstorii ardeleni: găsim exemple de opincă sibiană în sudul Carpaţilor, peste tot unde au trecut păstorii mărgineni.

În anul 1826 erau atestaţi încă 31 de opincari la Sălişte.

Cizmăritul s-au dezvoltat mai ales în a doua jumătatea secolului al XIX-lea, astfel încât, în perioada interbelică, la Sălişte lucrau peste 30 de cizmari, care confecţionau tot felul de încălţăminte, atât la comandă cât şi pentru târguri.

Citeste si :

Ultimii opincari din Transilvania, in Evenimentul Zilei (9.XII.2006)

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ultimii-opincari-din-transilvania-422163.html

Florea Bobu Florescu, Opincile la Romani, Bucuresti 1957, pp. 83-84