Cojocari

Cojocari

Cojocăritul a fost întotdeauna practicat în Mărginimea Sibiului, dar a luat amploare îndeosebi de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când meşterii au început să confecţioneze pe lângă cojoace simple pentru ciobani şi cojoace brodate, adevărate opere de artă.

Astfel, cojoacele produse la Saliste, in special de mesterii Nicolae Oancea si Vasile Micu au ajuns sa fie cerute nu numai in toata regiunea, ci si in Oltenia si Muntenia. La Ramnicu Valcea, Targu Jiu sau Craiova, in sec. al XIX-lea, comertul de cojoace devenise aproape un monopol al Marginenilor.

Cojocaritul a cunoscut o reală dezvoltare mai ales la Răşinari, Sălişte şi Poiana Sibiului.

Diversitatea portului popular în Mărginimea Sibiului a permis cercetătorilor să evidenţieze trei tipuri de cojoace: cel de Sălişte (răspândit şi la Galeş, Tilişca, Vale, Fântânele, Orlat şi Gura Râului), cel de Răşinari (întâlnit şi la Râu Sadului, Sadu, Tălmaciu, Tălmacel şi Boiţa) şi cel de Poiana Sibiului (purtat şi la Jina şi Rod).

Cojoacele de Sălişte au fost atât de apreciate încât meşteri din alte zone au venit să facă ucenicie aici. Unii au rămas să lucreze în Sălişte, alţii s-au întors în satele lor şi au început să producă cojoace după modelele învăţate; este cazul cojocarilor din Ocna Sibiului sau celor din Vaideeni (judeţul Vâlcea)

Citeste si:

 

Meşteri cojocari din judeţul Sibiu, in Traditii Sibiene

http://www.traditiisibiene.ro/revista.html?obj_id=127

Despre ucenicie in Marginime :

Alina Mandai, Mestesugul cojocaritului în Ţara Oltului, in Buridava 9 (2011), pp. 357-362

http://www.muzee-valcea.ro/buridava/34.mandai.pdf