Mestesuguri

 

In Evul Mediu, mestesugurile se despart de agricultura iar mestesugarii ajung in pozitii de frunte in viata comunitatilor, incercand sa satisfaca cat mai larg cerintele pietei locale.

Satele marginene au cunoscut de timpuriu, pe langa traditionalul fierarit, dezvoltarea unor mestesuguri legate de prelucrarea materiilor prime aflate la indemina in natura inconjuratoare : cu ajutorul lemnului, au nascut dulgheritul, rotaritul, tamplaritul si lemnaritul decorativ de inalta calitate ; cu ajutorul blanii si al pieii de oaie au nascut cojocaritul, curelaritul si opincaritul.

Produse in Marginime, opincile, cojoacele, tesaturile si palariile vor cuceri progresiv, prin calitatea lor deosebita, piete indepartate. Pentru etnografi, furcile de tors din Marginime sunt astazi considerate ca fiind cele mai valoroase din toata tara prin bogatia lor ornamentala care le confera statutul de adevarate opere de arta.