De la lume adunate Gales

Legenda schitului: “Se spune că doi bătrâni, nimeni alții decât Dumnezeu și Sf. Petru, cutreierau lumea. Ajungând la vremea prânzului, cei doi bătrâni se opresc la umbra pădurii și își stâmpără foamea cu bucatele ce le aveau la ei. Și cum le lipsea apa, Dumnezeu a făcut câtiva pașși apropiindu-se de o stâncă, atingând-o, face ca dintr-o crăpătură să curgă o apă limpede și răcoroasă. Văzând minunea pe care Dumnezeu a făcut-o, Sf. Petru îi cere acestuia să facă din acest izvor unul din care să curgă numai mană cerească din care să poată bea oricine și astfel să se vindece de orice fel de boală, toate acestea fiind pentru ca oamenii să vadă încă o dată puterea și dragostea lui Dumnezeu iar credința lor să se întărească. Dumnezeu, deși neîncrezător că acest lucru ar putea duce la binele oamenilor, ascultă de Sf. Pentru și transformă izvorul într-unul din care curgea doar mană cerească. În scurt timp, vestea se răspândește de puterile miraculoase ale izvorului și astfel tot mai mulți oameni vin să își stâmpere setea la acest izvor. În timp, din ce in ce mai mulți oameni își făceau provizii din licoarea izvorului cu speranța unei vieți cât mai lungi. Puterea miraculoasă încet încet face ca tot mai multă lume să râvnească la acest izvor ajungându-se ușor la excese, gâlceavă și gânduri necuvenite. Văzând unde s-a ajuns, Dumnezeu hotărăște ca din izvor să nu mai curgă mană cerească, ci doar apă limpede și răcoroasă așa ca la început. După aceste întâmplări, liniștea a revenit peste acele meleaguri, călătorii ce se mai opreau la acel izvor mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru bunătatea de apă ce le-a scos-o în cale

(dupa http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_de_la_Schitul_Foltea#cite_note-2)