Legenda despre Platoul Augur

 

Legenda despre Platoul Augur

– Ioan Părean, “Legende din Mărginimea Sibiului” – 

Cine vrea să viziteze unul dintre cele mai vechi şi autentice sate din Mărginimea Sibiului trebuie să ajungă pe tărâmul de basm al Cacovei. Acest străvechi sat a fost atestat în documentele păstrate din zorii Evului Mediu transilvan sub numele de villa Cauceri. Mai târziu, a fost cunoscut cu numele românesc Cacova Sibiului, doar în ultimele decenii fiind rebotezat Fântânele, după numele unei cabane turistice din munţii apropiaţi sau după numeroasele fântâni (şipote) ce se găsesc pe uliţele satului. Însă oamenii care au locuit şi încă mai locuiesc în acest sat spun despre ei că sunt cocoveni şi nicidecum fântânei, iar satului lor îi spun, simplu, Cacova.

Înconjurat din trei părţi de creste muntoase, satul are forma unei uriaşe potcoave de cal. Aici găsim aerul cel mai ozonat şi putem spune, nu fără temei, că acest sat este cea mai liniştită aşezare umană din întreaga Mărginime.

Pe una dintre crestele care înconjoară satul, se află o poiană întinsă sau un platou, după cum îi spun unii, care poartă numele „Augur”. Acest platou are o legendă a sa. Se spune că pe vremea când aceste meleaguri erau locuite de către strămoşii noştri daci, pe acest întins platou montan se găsea un sanctuar din stâlpi de stejar, unde veneau să se roage zeului Zamolxe vitejii oşteni ai regelui Decebal.

După cucerirea Daciei de către romani, sanctuarul dacic a fost distrus, iar pe locul lui a fost înălţat un altar unde preoţii romani, augurii, aduceau jertfe zeilor. Din acest loc minunat, de unde poţi să cuprinzi cu privirea până departe spre inima Transilvaniei, vechii auguri urmăreau zborul păsărilor şi ascultau trilurile lor. Prin acestea, ei prevesteau viitorul oamenilor simpli sau al capetelor încoronate. Alte preziceri se făceau după ce aceştia consultau măruntaiele găinilor, mieilor sau iezilor aduşi jertfă zeităţilor păgâne, în care credeau în acele îndepărtate timpuri. Tot de pe acest platou augurii urmăreau, noaptea, mişcarea stelelor pe bolta cerului şi tălmăceau oamenilor voinţa zeilor.

Nu putem şti dacă vechii auguri au prezis sau nu prăbuşirea credinţei în zei şi ridicarea noii şi dreptei credinţe adusă nouă, românilor, de către Sfântul Apostol Andrei. Din tot ceea ce a fost odinioară ne-a rămas nouă, celor de astăzi, numele acestui loc Platoul Augur.

De acest loc este legat şi un episod eroic petrecut în anii primului război mondial.

Bătrânii satului povestesc adeseori despre bătăliile duse pe aceste meleaguri de către armata română venită de peste munţi să-i elibereze din robia milenară pe fraţii lor transilvăneni. Se spune că în timpul luptelor dintre români şi soldaţii germani, un detaşament românesc, rătăcindu-se, a ajuns în spatele liniilor germane. Aici, pe platoul Augur, detaşamentul a fost încercuit de nemţi. Refuzând să se predea în mâinile inamicului, românii au luptat până când şi ultimul dintre ei a căzut răpus de gloanţele duşmanilor. Aceşti eroi îşi dorm somnul de veci într-un mormânt comun din mijlocul platoului Augur.

Faptele lor eroice n-au fost uitate. Pe vechiul mormânt, acum mai bine de un sfert de veac, oamenii satului au ridicat un monument şi au plantat treisprezece brazi. Cel care ajunge până sus, pe platoul Augur, poate citi pe placa de marmură a monumentului următoarea inscripţie:

Mormântul eroilor / din Reg. 2 Vâlcea / în războiul din 1916/

pentru întregirea / Patriei

Acest monument nu este singurul ridicat de cocoveni  întru cinstirea eroilor. Lângă monumentul menţionat mai sus, după Revoluţia din 1989, localnicii au înălţat o troiţă, iar jos, în sat, se poate admira un monument unic în felul său din tot spaţiul mărginean. Dar nu doar prin monumente Cacova atrage atenţia, ci şi prin vrednicia locuitorilor săi, care fac să renască acest frumos sat, după un şir lung de ani în care părea că ceasul timpului s-a oprit. Cine n-a văzut Cacova în ultimii ani, trebuie să meargă s-o vadă, pentru că are ce vedea.