Legendele Marginimii Sibiului

 

Paran titlu“Ca fiu al acestor plaiuri, am considerat o datorie de onoare să adun în paginile unei singure cărţi legendele auzite sau, uneori, doar citite în diferite lucrări mai vechi, ai căror autori au trecut de mult în lumea umbrelor şi care vor rămâne nemuritori prin operele pe care ni le-au lăsat. În periplul meu, am constatat, cu regret, că generaţiile tinere şi chiar adulţii cu vârste de până la cincizeci de ani nu cunosc legendele legate de satul lor sau doar au auzit despre ele, în cel mai bun caz. Foarte mulţi dintre cei care tezaurizau în mintea lor aceste adevărate nestemate ale spiritualităţii locurilor, adică legendele autentice, au plecat pe drumul eternităţii. Şi totuşi, am avut fericirea, să cunosc personal o parte dintre ei, înainte de a fi prea târziu, şi să aştern în paginile acestei cărţi legendele pe care le ştiau din moşi-strămoşi, legende ascultate iarna la gura sobei, în casele din bârne sau, mai ales în nopţile senine de vară, la pâlpâirile focului ciobănesc de la stânele împrăştiate prin poienile din Munţii Cindrelului, Lotrului sau ai Şurianului.” – Ioan Părean, “Legende din Mărginimea Sibiului”

“Lecturând legendele repovestite de Ioan Părean, gândul m-a dus la Ion Neculce, cronicarul moldovean (1672 – 1745), care preciza, în prefaţa volumului O samă de cuvinte, că cele 42 de legende istorice, câte cuprinde volumul: „ Sunt auzite din om în om, de la oameni vechi şi bătrâni, şi în letopiseţe nu sunt scrise. Cine le va citi şi le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iară va fi bine; cine precum îi va fi voia, aşa va face . Paginile acestei cărţi poartă comoara de legende, păstrate din moşi-strămoşi, „legende ascultate iarna, la gura sobei din casele de bârne, sau, mai ales, în nopţile senine de vară, la pâlpâirile focului ciobănesc din stânele împrăştiate prin poienele din Munţii Cindrelului, ai Lotrului sau ai Şurianului”.

Dar ce conţin aceste legende? Unele dintre ele se referă la numele şi întemeierea unor sate (Boiţa, Poplaca, Orlat, Tilişca, Rod) sau la explicarea altor toponime din zonă (Bărcu Roşu, Muntele Bătrâna şi Frumoasa, Piatra Gurguiată, Piscul Vulturului, Platoul Diavolului). Câteva se referă la construirea unor biserici (Tălmăcel, Gruiul Săliştei, Poiana şi Jina). O altă categorie, destul de numeroasă, o reprezintă legendele despre comori şi despre fiinţe supranaturale (măiestre, zmei, balauri, strigoi, „omul fără umbră”), despre uriaşi sau despre „o şezătoare cu draci”. În astfel de legende, miraculosul îşi dă mâna cu fantasticul, ca în mai toate naraţiunile populare. În aceeaşi categorie se pot înscrie  şi „Prorocirile Pălmăşoaiei din Jina” şi, în oarecare măsură, şi faptele „Ciucuroaiei din Sălişte”.

 E firesc să ne întrebăm : Cui se adresează Legendele din Mărginimea Sibiului ?  Ele se pot încadra în programul formulat de marele scriitor popular Anton Pan: „De la lume adunate, şi iarăşi, la lume date!”. Aceste legende vor putea fi ascultate, sau citite de „copiii de la şapte la şaptezeci de ani”, cum se exprimă Mihail Sadoveanu despre povestirile lui Creangă. Unele dintre ele vor putea fi introduse şi în manualele şcolare sau în listele de lectură particulară.

Şi, nu în ultimul rând, aceste legende vor putea constitui obiect de studiu pentru etnografi şi antropologi, în domeniul etnopsihologiei poporului român”. Sibiu, 1martie 2004, Prof. univ. dr. Gheorghe Pavelescu, (1915 – 2008)